AMALGAM DE VISE SI CULORI

Cuie, multe cuie. Sa stiu sigur ca pot sa-mi atarn boarfele de ele. Ce-i drept, au fost cateva cuie, dar numai intr-unul am agatat harta: Herculane, locas al „pensionarilor”. „Ei, si ce, daca m-am indragostit ?” e un vers dintr-un cantecel de pe vremea bunicii, altul , ceva mai nou, dar cu nimic mai prejos vine ca replica „Dar nu-i nimic, asta e !”. Pai daca tot am zis ca mergem la Herculane, acolo am si fost, cu toate ca stateam geana pe prognoza meteo internautica . Ploaie, vreme stransa, vineri furtuna cam prin toata tara. Unde pliciul ma-sii sa pleci, pe o asa prognoza ??? Luni , 28 Aprilie, trecu cum trecu. Marti strangem bagajele, ne aranjam, ne coafam , miercuri „sus, sus la parapete”. Dimineata, pe la 9 am rupt usa, 2 motoare, jeff si cu mine, si o masina, un Seat, habar n-am de care, dar pt sofer un coniac gros, ca il merita. Pai cum de ce, nu pt ca ne-a dus bagajele, nuuuuuuuuuu, (da’ ce, noi nu ni le puteam duce in spate ???) ci pentru ca am avut cu cine sta la palavre, la un suc de seara si o gargara matinala, nu de altceva. Mare om, mare carater, si Immy acesta care este. Asadar facem plinul si gaz fratica, pe culoarul Rucar-Bran. Nu de alta, dar asa a iesit socoteala si mi-a parut bine ca il traversez pe lumina, pentru ca ultima data, noapte fiind, m-a alergat un TIR pe serpentinele acelea de mi-a mancat sufletul. In stanga lumina, in dreapta lumina, eu gaz, ca da hardughia peste mine , si la nevoia ma flasneteaza animalul de nici pentru carne tocata nu `oi mai fi bun; si dupa ce ma ambalez ca gasca pe gheata, pret de cativa kilometri, ma depaseste huliganul acela cu V-max-ul lui plin de lumini, faruri, beculetze si alte chestii d-astea luminoase si producatoare de sange rece, cel putin pt mine in clipele acelea. Frumos, frumos pe sus pe acolo, urcam, dar si coboram. Ne oprim putintel la intrare in Campulung, o cafelutza, un muffin marca originala Katy. Ceeeee, muffin, a zis cineva muffin, unde-i, unde-i , vreau si eu, nu-i mancati pe toti. Au fost buni, zau, unde mai pui ca d-ra farmacista i-a rezolvat de placere. Si eu tot de placere i-am halit. Si au fost cu ciuculata, dar sa ii gusti pe cei cu cascaval. Te lingi pe unde iese, dom`ne, zau. Numai k la unii n-a iesit nimic pret de cateva zile. „Vreau o buda normalaaaaaaaaaa, si un dus cat de cat” . Sa scuipi in san, fereasca Sfantu` de asa pacoste. Si te mai intrebi unde incape atata nesimtire in izmele concitadinilor. Ce retorica, ce retorica !!! Pai cum unde, tocmai alaturi de nenorocitul acela care era pregatit de tunelizare si nici cum nu se cerea. Pana n-a primit cartonas rosu, n-a vrut, n-a vrut si basta. Trecem si de Campulung, apucam spre Curtea de Arges, drum acceptabil, doar pe alocuri. Acum sa nu fiu nesimtit, pe Bubulina n-a prea deranjat-o starea dalelor de beton, sparte substantial, sau zonele de macadam pur, dar si Seat-ul si „Viroaga” au mai incetinit ceva, din cauza prafului, sunt convins. Si cum razbatem noi jungla din Curtea de Arges, poposim direct in fata manastirii, falnica de altfel, la fel ca si tuciurii care misunau intr-o veselie. Cred ca soarele si-a luat treaba prea in serios si a bronzat pe prea multi, sau s-or fi dat oamenii cu oarece crema de botosei. Intram in incinta. Platim taxa , caci am fost intrebati daca am dat uiumul. Dam banutzu`, ne holbam ba inauntru, ba afara. Se holbau si altii la mine, da` ce mai magarie, ca la urs putin spus. Aveam protectiile gramada pe mine si vesta verde, `ceea de culoarea marului necopt, care iti da o stare de greatza cand iti arata sa tragi pe dreapta, in deplasare fiind. In fine, trec peste asta cu holbatul, dar incepuse sa fie cald, asa ca ne grabim spre iesire, unde Jeff ne astepta ascultand indurator o babutza oropsita, ce suna din frunza, a jale, de ti se rupea inima. Partea buna ca si Jeff stia deja melodia, deja era pus la punct omul; si normal, de altfel, pt ca bucatica muzicala tinea doar vreo 15-20 de secunde, dupa care se relua in forta; un pick-up stricat, probabil. Gata, ne luam catrafusele si ne intindem la drum. Ne mai oprim pe la Horezu, intram intr-un atelier, vedem LIVE cum se face treaba `ceea murdara cu lutul si continuam. La Targu Jiu ne oprim si imortalizam Coloana Infinitului, lucrare brancusiana de referinta, ne tragem in poze, sa avem ce arata mai incolo, peste ceva timp, cand s-or apuca unii de furat si reperele ce le mai avem deocamdata. Urmeaza Motru si catinel ne indreptam spre Drobeta Turnu Severin. Usor usor, pe malul Dunarii, luminite, incepuse a se insera, ajungem la Orsova, deja eram cam satul de mers, pana la Herculane, facem doua sau trei probe de mers incet, macadam curat, praf din belsug, camioane si vorbe de dulce, sa fie carne in frigider, s-apai las` sa fie, sa le-ajunga, „`tu-le muma-n c...”. Ajungem in herculane, intram in statiune, popas cateva minutzele, la un bar, luat mahoarca si eliberat vezica, ca una deja cerea alfa-blocantul sau Prostamol, „pt cei puternici” . Se rezolva si problema, purcedem spre casutele din camping. Deja era bezna, se mai auzea pe marginea drumului cate un fir muzical, o manea, o invartita, mai stie nevoia ce bazaiau difuzoarele altora. Rupt, ma dau jos de pe Bubulina, satula si ea de atata drumetie. Jeff merge sa o caute pe administratoarea camping-ului. Nimic, da doar de bucatareasa, grasa, mare si uhhhh, urata. „Nu avem casute libere, ne pare rau !”, parca o si aud. Unde mai pui ca am dat telefon inainte cu cateva zile sa facem o rezervare. Ne-au spus ca nu e nevoie, ca sunt locuri , si acum ... locuri doar la buda din camping si in cort. Ne retragem in camping, cu zambetul pe buze, sufland cu naduf. Cativa isi faceau o fripturica in gratarul amenajat. „Loc de picnic” , parca asa scria pe el. Intindem cumva corturile, la lumina farurilor. Intre timp, gustam ocazional din berea adusa de la Brasov. Pret de vreo cateva sticle am intins si noi acoperisurile pt noaptea ce deja era lasata. Dai cu bere, bere , bere s-apai `om vedea cin` piere. Da` chiar nimeni, sa stiti, nimeni . Ne-am apucat si de coniac, din `cela instelat, bun, bun – bun. Parca Metaxa era, da, Metaxa, mi-aduc aminte . El a stat cu noi saracutzul si ne-a adunat la buza lui, pe vremuri aprige nocturne. Rezolvam cazarea, aducem oarece lemne, facem un gratar si bem , bem, bem, si air bem, bem, bem. „C-asa beau oamenii buni”, pai cum altfel ? Si intr-un final, asa, pe la 2 dimineatza ne bagam la somn. Immy imi tine companie sub acoperis, Jeff si Katy dincolo. Si cum ma odihneam eu asa cuminte pe saltea, arat in sacul de dormit, unde incepe unul a urla in miezul diminetzii, din toti rarunchii, de vuia valea Cernei. Mai omule, daca nu urla in romaneste, ziceam ca ii cresteaza careva pielea si-l freaca cu sare, d-aia iodata, sa-i vina mintea la cap. Dar animalu` ciripea in limba-mi materna, si unde pui ca isi cauta chilotzii. „Unde mi-s chilotzii ???? Cine mi-a luat chilotzii? Da-mi chilotzii !!!” Sa-i dea careva dracului harnasamentul impielitzatului, ca de ma ridic, cu tot cu coniac il alerg ! Ma dezmeticesc, ma ridic in sezut, dezorientat nitel, pana il aud iar pe bezmetic „Unde mi-s chilotzii?” La ora 5 dimineatza, cine mama naibii isi cauta chilotzii? Putea sa-i ia pe ai mei, la nevoia, ca dupa 450 de km si ceva material inflamabil, vroiam sa ma odihnesc, nu sa-i caut chilotzii nefericitului. La un moment dat, cum il ascultam pe „cautator” care nu inceta a-si repeta repertoriul, acoperind tavalugul valurilor din Cerna, se aude cum se deschide fermoarul de la cortul lui Jeff. Si mi ti-l ia omu` la trei pazeste, Doamne-ajuta. Cred ca dupa cele cateva vorbe, pierzatorului i s-a oferit pleasca pentru stindard. E limpede ca-i buna, daaaaaaaa, clar, Jeff a adus linistea peste campingul deja innebunit de urletele haotice din miezul diminetzii „Unde mi-s chilotziiiiiii ?????” Si in linistea proaspat asternuta, langa cortul meu, se aud pasii de ingeras ai Linistitorului. Apoi, fisssssssssssssss, o sticla sub presiune se elibereaza. Mai cumnate, e 5 dimineata, da-o-ncolo de sete, ca doar n-am baut in asemenea hal incat sa cauti sticla de apa minerala. Si dupa o iesire in decor, dimineata, apa minerala o duci la bot si n-o lasi prea curand. In cazul de fata n-a durat prea mult, un fisssssss, apoi o eructatie finutza, delicata, si iar un fissssss. Daaaa, Linistitorul cerea pretul corect. Berea la pet de un litru se cere desfacuta des, repede si cu precizie chirurgicala dusa la gura. In fine, ce mai atata vorbaraie, stateam intins in sacul meu de dormit. Adorm, normal, adorm binishor. Immy nu sforaie, eu nu stiu daca sforai, habar n-am. Din spusele altora cica da, concurez cu Harley ul lui Laurentiu, uneori, ca am si eu momentele mele de intimitate. Nu stiu cam cat am dormit, linistit ca derbedeul nu mai racnea dupa indispensabili. Dar am pus ceva deoparte. Si cand ti-e lumea mai draga, cand in acul de dormit era o temperatura optima de tropaiala, unde ma trezesc in niste racnete pe la 7 dimineatza, inaintea ceasului meu care avea inca alarma activa. „Aloooooooo, alooooooooo, aloooooooooooooo, doctoreeeeeeee !” Vai, futu-i , ce draq o fi , ce s-o fi intamplat oare de imi alearga astia somnul asa devreme ? Si iar, cu batai aprige in foaia de cort, din ce in ce mai energice „alooooooo, aloooooooooo, doctore, scoala baaaaaaaaa !!!”. De ce sa ma scol la 7 dimineata? Hala concediu !!! „Hai doctore ca moare lumeaaaaaaaa !!!” Era si normal, nu, sa intrebi, cand ti se sopteste asa ceva la ureche, „De ceeeee ????” Si raspunsul Jefersonian nu a intarziat sa apara, curmand linistea diminetii, lasand sa se intrevada un inceput de zi agitat : „De ciuda, doctoreeee, de ciudaaaaa !!!” „Hai scoala, doctoreeeeee, scoalaaaaa, ca moare lumea de ciudaaaaaa !” Si intr-un final, ajung sa-mi caut chilotzii, il inteleg pe nenorocitul acela matinal. Numai ca el isi cauta textila pe toata pajistea campingului, pe cand eu doar intr o arie de 2 metri patrati. I-am gasit, vezi, istoria se repeta! Iau hainele pe mine, ies afara. „Dimineatza pe racoareeeeeeeeee, eu stau cu burta la soare!” Jeferson ul era pe baricade. Dau chioras la cea steclutza, si punem de-o cafelutza. Daaa, normal, cafelutza merge cu coniac, ce , nu stiati ??? Ce uameni, dom’ne , ce uameni !!! Facem cafelutza, coniac si cafelutza, cafelutza si coniac, inainte de masa, dupa masa, de la sine inteles mecanismul. Ciugulim cateceva din merindele aduse de la Brasov. Cu ochii geana pe poarta, doar doar apare si restul echipei ce se anuntase. Si cum stateam asa cu ochii legati de asteptare, mai, cand incep a iesi unul cate unul din cortul Urlatorului, septe bucati de sfrijiti, unul mai uscat decat celalalt. Mai baiete, iar ma apuca dracii, caci imi aduc aminte de concertul de azi dimineatza, cu fragmente din opera „Chilotul meu iubit, mi l-au luat, si n-a mai venit”. Care o fi pacatosul, ma intreb, ochind pe rand cate unul din scobitoristii aceeia. Jeff imi arata pe unul , „el ii, ala-i CHILOTU’ ” SI CHILOTE i-a ramas porecla. Daca si-a gasit sau nu textila, chiar nu ma mai interesa, doar liniste s-a facut la „indemnul prietenesc” al vecinului de pajiste. Duhanim, ciugulim, cafeluta si coniac, coniac si cafeluta, de la sine a mers treaba, cu un gratarel si un paharel. Apar si ceilalti, in haita, 2 cate 2, veterinarii tinandu-si puicutele de manutza, caci intrara pe teren necunoscut si nu se stie ce haimale salasluiesc prin imprejurimi. Intindem si cortul lui John, intindem iar coniacul, vinul , berea, apa minerala o lasam pt alta data. Da, clar, nu ne trebuie noua acum d-asta, de ruginesti cu ea inauntru. Consumam, iar gratarescu, rock, fratzica, rock. Ne bagam si la somn, candva, in noapte. Dar .... Andreea Marin vegheazaaaaa, pe la 4 jumate dimineatza, pic, pic, pic; incepe ploaia. Si ploua, ploua bine de tot, si stropii loveau cu nesat foaia cortului. Ca ploua nu era prea mare bai, dar ma irita la vezica, si mi-am adus aminte de sala de nasteri, anul 6 de facultate „Respira adanc, respira, adanc, raspira, impingeeeeeee”. Stai ma nenorocitule, ce sa impingi, doar nu vrei un lac de acumulare in cort. Blestem cu nesat, imi iau adidashii in picioare si ies. Ufff, ce mizerieeeeeeeee, ploua de rupe, simt fiecare picatura. Si sus si jos. Daaaaaaa, merveioz, merveiozzzz, si sus si jos. Dar cele de jos erau mai satisfacatoare. In fine, respir adanc, satisfacut. Vezica e mult mai relaxata, am scapat de belea. Inapoi in cort, prin noroiul ce s-a facut in imprejurimile cortului. Ma bag in sacul de dormit clantanind. Immy era deja plecat in masina, i se facuse frig si s-a retras omul la caldura, normal. Si eu la fel, dar in sacul de dormit, Somn. Ma trezesc candva, nu stiu cat era ceasul. Dar initierea a fost aceeasi „Doctoreeeeee, scoala baaaaaaaa, scoalaaaaaaaaa, ca moare lumeaaaaa, doctoreeeeee”. E pe dracu, e prea de tot, Jefersonianul asta n-are pic de bun simt, trezeste tot campingul si o sa ma linseze astia, ca eu sunt de vina. „Scoala doctoreeeeeee, ca moare lumea de ciudaaaaaaaaaaaaaaa !!!” Am iesit la aer, chilotzii ii gasisem, nu a fost un impediment. Dar coniac ioc, doar cafelutza. Mai era niste „Visine”, material d-ala galbior, de-ti dai pe ficat cand ti-e dor de capatuiala.Il adusese Mauser-ul, material de vreo 50 de grade. Bun, bun dom’ne, foarte bun material. De pus pe rana, stiu. Plecam cumva cumva spre Orsova. Cum inca mai picura, hotarasc sa merg cu masina cu Immy. Pe drum, dupa vreo 4-5 km incep sa-mi ascut unghia. Soare, frumos, caldura. Mai mergem ce mai mergem, ii bag un apropo lui Immy. L-o fi inteles, sau nu, habar n-am. Cert e ca ne intoarcem la 1ul semafor sa luam motorul meu. Bubulina astepta cuminte in camping. Ne imbracam, il iau pe Immy in spate si da-i gaz. Facem regruparea la intrarea in Orsova. La benzinaria de la iesire , ne mai intalnim cu un grup de Clujeni. Plecam impreuna spre Cazane. Ne oprim sa ne salutam cu Dan Pacurar, Dan Petre si alti cativa brasoveni. Apoi pana la Decebal, cel de pe stanca. Poze , invarteala si inapoi la bodega sa halim ceva. Evident, un bors de peste si un salau cu cartofi la felul doi. (cuvant urat) de fata mare, bun s-asta pana la urma, chiar daca Stela NA e ceva mai oachesa, dar tot in acceasi galeata e cu suratele ei „linistite”. Ajungem dupamasa inapoi in camping. Gratareeeee, da-i sa mearga, friptane si beutura. Apoi la apa termala, pe care cu o seara inainte eu o sarisem, altii din contra. Ne varam la abur si caldura. „Mai , mai, dar ce e cu slobozii astia p-aici ? Si parca e si ceva cacao ! Ah, unde draq am nimerit ?” Ne hlizim acolo o gasca de berofili, fetele hi hi hi, ha ha ha, uite si un cocosel, pe naiba, ca-i ditamai stalpul. Pasarica deocamdata nimic. Unde sa zboare in aburii respectivi? Aburi de bere, evident. Mah, unul incepe sa agite berile proaspat venite, sampanie, sampanie, urla multimea in delir, sampanieeeeeeee. Uraaaaa, un tambalau de nedescris. Vuietul se auzea de sub pod, unde era lacasul cu apa termala. Spume, aburi, slobozi si cacao. Un infern. Cat pe ce sa iasa si cu borala, numai k l-au induplecat pe magaroi si s-a retinut betivul. A dat de aer si si-a revenit. In fine, un macel, sorooo, greu de imaginat. Ne carabanim cumva, cumva catre camping. Intrarea triumfala de la 4 si ceva dimineata, rasuna valea, cerberii si-au dat in petec. Unde esti golane, Chiloteeee, vino maaaa. Valea rasuna, Cerna e la ora colgate, s-a dat desteptarea cu „Treceti batalioane romane Carpatii”. Vioricooooo, ce mai jale, ce mai zbucium, corturi tremurau in noapte, s-altii ne-njurau subtil. Gata, somn de voie. Ne trezim , nu stiu pe la cat, dar finalul conteaza, nu ? Strangem bagaje, corturi , si dunga spre Jiu, prin Baia de Arama. Unii prin Orsova, nu stiu cum, cred k li s-a defectat busola. Dar se mai intampla si d-astea. Au ajuns cu bine acasa. Echipa initiala ajungem la Targu Jiu, peisaje extraordinare, neatinse de mana omului, creste aspre si semete, un drum acceptabil, care a meritat pt splendoarea traseului. Trecem in sus pe defileu, Petrosani, oarece sate si ne oprim sa ciugulim ceva la Bailesti. Un birt la drumul mare. Clatite Eva, care ati gustat asa ceva ... sigur mai vreti si a 2a oara. Am infulecat , beut o cafelutza si un energizant si „calatorului ii sade bine cu drumul”. Iesim la Simeria. Apoi ne oprim in hotel Decebal, din Deva. Hotel in regim vechi, proprietatea statului, cel putin deocamdata. Luam o camera cu 3 paturi, 90 de lei d-astia noi, nenorociti, vreo 20 si ceva de caciula. Numai bine. Un dus cu apa caldaaaaaa, ce bine a picat, ciugulim ceva, un gat de vin si somn. Eu fac ochi de dimineata, ma impingea de la spate gramada de rapoarte pt servici. La 7 si jumate rup usa hotelului. Nici receptionerul nu era treaz. Bag benzina la iesire din oras si viteza maicaaaaaa, da-i sa-i sara salteaua. La 12 eram in Brasov, in Bartolomeu. Nu cred ca am avut o viteza medie de 120 km/h, dar macar am incercat. Mai am de lucru, nu-s asa de bun, de fapt nu-s bun deloc. Dar stii ceva, imi place asa cum sunt, na, si de restul ... coniac, ca mi-e frig putin si e ora 2 si 25 , dimineata. Da, Mioritza e la dreapta, d-asta de Vincom Vrancea S.A. Acum ma duc la somn, si daca o sa mai am chef maine, o sa pun si ceva poze.